Monografia comunei

Relieful comunei Botoroaga este de câmpie, reprezentat prin mai multe trepte geomorfologice. Câmpia Gavanu-Burdea reprezintă o prelungire a Piemontului Getic pe dreapta Argeșului, extinzându-se de la Vedea la Argeș. Câmpia Burnazului se desfășoară între Dunăre la sud, Calniștea la nord, Teleorman cu Vedea la vest și Argeș la est, în cadrul regiunii găsindu-se extremitatea sa vestică. Condițiile geologice se caracterizează în mod sumar prin depozite obișnuite de câmpie cuaternară, în stratificație tubulară, acoperite în general cu loess. Pe teritoriul acestei comune și în apropierea ei nu se găsesc zăcăminte de importanța economică deosebită(hidrocarburi).
Din punct de vedere seismic comuna se află într-o zonă macroseismică mică, de gradul 7.

Regimul climatic ce caracterizează localitatea se încadrează în sectorul de climă temperat - continental, carecterizată prin veri caniculare, ierni geroase și aspre. Amplitudinea de 70 de grade Celsius între valorile extreme ale temperaturilor confirmă caracterul continental al zonei. Temperaturile aerului înregistrază o valoare medie anuală de 11°C, variațiile termice ale mediilor lunare sunt cuprinse între - 3,5°C în luna ianuarie și 22,7°C în luna iulie. Stratul de zăpadă mai stabil acoperă terenul  30m - 40  zile/an, iar temperaturi de peste 30°C se înregistrează între 35-50 zile/an. La Alexandria numărul de zile tropicale, cu temperaturi mai mari de 30°C, în cursul unui an este de 56 zile, fiind cel mai ridicat din țară. Radiația solară globală are valori de 125-127 kcal/cmp/an.

Resursele de apă ale judetului Teleorman, exceptând Dunărea și Oltul, sunt moderate sub aspect cantitativ și se găsesc sub forma apelor subterane (freatice și de adâncime) și a apelor de suprafață (râuri, lacuri naturale și artificiale). Hidrogeologia comunei Botoroaga este condiționată de o serie de factori: litologia și proprietățile fizice ale noilor acvifere, situarea morfologică și raportul alimentare/drenare. Există roci care înmagazinează apa din Cretacic până în Holocen, dar cele mai importante pentru locuitori sunt cele Cuaternare.

Păsările sunt specifice zonei de stepă și silvostepă, reprezentate prin: mierlă, pupază, ciocănitoarea, pițigoiul, privighetoarea, cioara, stancuța, prepelița, rața sălbatică, gâsca sălbatică, starci, fluierari, corcodei, nagati, potarnichi. De remarcat este prezența fazanilor, specie originară din Caucaz și colonizată la noi. Dintre reptile sunt prezente: șopârle, gușteri, șerpi, iar ca batracieni: broasca de pădure și broasca râioasă. În fauna piscicolă, singura specie de pești care populează sporadic apele pârâului Sai este carasul. Condițiile naturale de sol și climatice favorabile, fac să se dezvolte foarte bine vegetația cultivată (grau, porumb, floarea soarelui).

Particularitățile solului și existența unei retele hidrografice corelate cu o vegetație protectoare asigură o compoziție și răspandire variată a faunei. Astfel, se remarcă existența mamiferelor atipice regiunii (vulpea, pisica salbatică), precum și a mamiferelor de stepa  (iepurele ), dar și a mamiferelor mari de padure: lupi, mistreti, vidre, sau viezuri.

Corespunzator reliefului și factorilor fizico-geografici, vegetația este variată și bogata în specii caracteristice florei sudice. Formația floristică este caracteristică zonei de silvostepă alcatuită din ierburi de talie mică, graminee și leguminoase, arborete în jurul pădurilor, pe văi și pe marginea drumurilor. Vegetația luncilor este alcatuită din păduri și pajiști. Pădurile din luncă, numite și zăvoaie, sunt formate din arbori cu lemn moale - plopi și salcii - și apar discontinuu în luncile Dunării și Oltului. Vegetația spontană este reprezentată prin vegetatia lemnoasă (plopul negru), subarboretul și buruienile în culturi. Vegetația arborescentă este formată din sanger, calin, maces, porumbar, gherghinari, corn, soc negru, lemn câinesc, salbe etc., iar vegetația ierboasă este reprezentată de laptele câinelui, pastita, mierea ursului, umbra iepurelui, vita salbatica, trifoi, margelusa, laptele cucului, specii de paiusuri.
Pe raza comunei Botoroaga nu exista nici o padure.

Populația totală a comunei Botoroaga, conform recensământului efectuat în 2011, se ridică la 5730 de locuitori, dar populația stabilă în anul 2020 este de 4602. Majoritatea locuitorilor sunt români (85,99%), cu o minoritate de romi (14,01%). Pentru 7,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,36%). Pentru 7,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Având în vedere condițiile naturale favorabile, o densitate a fragmentării reliefului redusă, panta mică, pe fruntea de terasă, lipsa sau ponderea foarte mică a proceselor geomorfologice actuale, precum și solurile fertile (cernoziomurile), au constituit și constituie încă premise favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. Fondul funciar agricol al comunei constituie o importanță resursă naturală pentru asigurarea condițiilor de viață ale populației locale, comuna Botoroaga având productivitate foarte bună la cereale paioase, porumb și floarea soarelui.